O dorinta, o imaginatie
Intr-o seara de primavara ai venit la mine, cu chipul vesel si c-un parfum imbatator ce pur si simplu ma ametea. Ai asteptat cuminte pe hol sa ma imbrac. Imediat, m-ai luat de mana si am plecat amandoi cu pasi grabiti. Afara cerul era pictat cu Luna si stele.
Priveam pierduti spre cerul instelat luandu-ne de mana. Mai tarziu, dupa ce ne-am saturat sa privim Luna si stelele, ne-am privit in ochii unul la celalalt. In acel moment, inimile noastre au inceput sa bata tot mai tare. la amandoi s-a aprins dorinta de-a ne mangaia trupurile fierbinti.
M-ai cuprins in bratele tale si m-ai sarutat cu pofta. Eu, desi ametit, ti-am raspuns cu acceasi dorinta nebuna.
Dupa cateva saruturi ne-am plimbat pe drum. Am ajuns pe un camp deschis. Nu era nimeni prin preajma. N-am mai stat mult pe ganduri nici tu, nici eu si ne-am dezbracat. Nici nu pot explica cat de bine ne-am simtit amandoi.
Poftele noastre vulcanice au erupt, au izbucnit si ne-am facut de cap pana totul sa oprit, s-a terminat.
Epuizati de-abia ne-am imbracat si fericiti am plecat spre casele noastre.
Cu tine viata mea e tot mai frumoasa. Abia astept sa reintalnim, desi ne-am cunoscut de doar 2 luni, ma simt de parca de cunosc de-o viata.
Daca totul va merge bine intre noi doi, cine stie, poate, ne mutam impreuna, undeva departe, intr-o lume numai a noastra.
Multe dorinte
Atunci cand ti-e greu, te rog, vino la mine! In mine ai tot sprijinul dorit. Ai o mangaiere sufleteasca, iar orice secret spus mie va ramane doar intre noi doi. Si eu am nevoie de tine atunci cand ma bucur, cand plang sau cand rad. Hai sa ne plimbam prin parc, padure sau oriunde pe aceasta planeta si sa ne bucuram de viata asta trecatoare, care din pacate trece prea repede, din cate am observat eu. Lasa-ma sa-ti mangai obrazul tau fierbinte, privindu-te in ochii tai amagitori si patrunzatori. permite-mi sa te sarut, ca sa simt dulceata buzelor tale, alinandu-mi sufletul amar si trist.
Da-mi voie sa simt trupul tau arzator, care-mi provoaca pofte salbatice si nebune. hai la plimbare si dupa aceea sa mergem grabiti spre dormitor unde sa ne facem de cap. Iubesc dormitorul cand e innserat, iar parfumul tau ma invaluie delicat ca si petale de flori albe.
La fereastra ne sunt martori Luna si stelele ce ne vegheaza, chicotind cand ne vad cum ne savuram nebuneste reciproc.
Ajunsi in pat tremur de fericire, ca in sfarsit nu mai sunt singur. Sentimentele de singuratate au disparut ca o ceata in fata Soarelui.
Focul din semnieu arde lin, trosnind din cand in cand, facand discret lumina pe peretii goi ai camerei noastre intime. Chipul tau frumos e usor luminat de focul palid al semineului. Frumusete ca a ta n-am mai vazut nicaieri. Te doresc si mai mult langa mine. dupa ce s-a terminat tot ,,vulcanul'' din noi doi, stam cuminti, jos, rezemati, de perete. Eu stau in bratele tale langa pieptul tau privind stelele de la fereastra. E o noapte magica cu mult rasfat. N-as vrea sa se termine vreodata aceasta noapte pe care n-o voi uita nicicand. Dar uite, ca trece timpul, mai vine o zi si-o luam de la capt cu serviciul si cu toata viata cu problemele sale de zi cu zi. Stiu insa ca va mai veni inca o noapte magica ce-mi va umple sufletul de bucurie si fericire. Abia astept sa retraiesc toate clipele frumoase cu tine. Doar cu tine. Doar noi doi.
In aceasta noapte pe data de 15 spre 16.09.2012 sunt singur cu gandurile mele. unele frumoase, iar altele triste. Ma gandesc cum trece vremea asta destul de repede. Acum a sosit toamna si imediat va trece si anul acesta prin care am trecut cu totii, mai greu, mai usor, dar a fost bine totusi. Am vazut ca afara incetul cu incetul se asterne,,covorul cel auriu'' din frunzele palide ce cad lin din copaci. Covorul asezat pe pamant e simbolul toamnei aurii. Viata trece si ea incet, incet si cand ma uit inapoi, in trecut, observ ca in ,,cosul meu cu amintiri'' am strans multe lacrimi, singuratate, suferinta si uite ca, stransei, nu mult, si cateva bucurii si zambete pe care le-am trait, le-am simtit cu inima si sufletul. Acum ma simt obosit. O sa-mi pun capul pe perna si voi adormi, iar stelele de pe cer, mi-as dori, sa-mi sopteasca despre iubire, tandrete si speranta. Nu vreau sa ma simt singur. Macar pe ele sa le am alaturi de mine.
Draga TU astazi in data de 02.01.2011 te-am suparat cu neincrederea mea si daca ai putea sa ma ierti...
Mi-ar fi greu fara tine sa traiesc. Mi-ar greu sa nu vad mai ochii tai frumosi pe care-i iubesc neconditionat. Si sa stii ca desi am 22 de ani eu tot te iubesc si mi-e dor de inca o imbratisare de-a ta. Te rog ascultati inima ta cea buna si ramai cu mine pentru totdeauna. Eu nu voi face greseala asta niciodata de-a te insela cu cineva. Nu pot. Esti stapanul inimii mele si tot tu imi mai tii in viata sufletul meu topit de dorul tau. Fara tine mi-e greu, fara tine nu simt ca exista Soare sau viata pe pamant. Tu esti respiratia mea, fara tine m-as sufoca in deznadejde si moarte. Prin tine mai bate inima mea si mai traiesc. Daca nu te intalneam pe TINE eu nu mai eram in viata ci eram intr-un mormant uitat de toata lumea, doar mama ar mai fi trecut pe la mine sa ma viziteze cu un buchet de flori care cu trecerea timpului s-ar fi ofilit si ele ca speranta mea de-a gasi pe cineva care sa ma iubeasca. Dar din fericire te-am gasit pe tine dar eu sunt vinovat ca te-am supus la un test care nu trebuia sa-l dai. Te rog pe TINE sa ma ierti ,cand te-am suparat ,cand te-am tristat si ai suferit . Oare ma vei putea Ierta? Fara tine nu mai simt ca traiesc. Te rog sa nu-mi spui vreodata ''Adio!'' ca altfel sufletul meu ar cadea in mormant ca o stea trista. Te rog sa ma ierti pentru ca vreau sa ramanem impreuna. Te rog sa ma ierti!!!! Te rog frumos!!! Acum o lacrima cade si doare.
O noapte de iarna fara o poveste frumoasa de dragoste
Era noapte. Afara nu mai ningea. Fulgii de nea nu mai coborau lin ca-n povestile de Craciun, cand copiii si parintii, asteptau ca spiritul Craciunului, al iertarii si-al dragostei sa-si faca prezenta in sufletele lor.
Mintea mea zboara inapoi spre trecut, alegand numai clipele frumoase pe care le-am trait cu drag. Din pacate mai scapam o amintire neplacuta sa revina in fata ochilor sufletului meu si plangeam. Ma luptam sa scap de acele cosmaruri, punand in fata numai bucuriile pe care le-am trait. cat de mult mi-as dori sa retraiesc, doar acele momente placute inimii mele. Din pacate nu revin niciodata.
Am observat ca viata se schimba, tot ce-a fost mai frumos si placut din viata noastra sau incercarile grele sau usoare care vin, trec si ele ca vantul, ziua sau noaptea. pe mine ma sperie viitorul. Acum ca am pe cineva langa mine cu sufletul, ma simt singur, dar atunci cand nu vor mai exista cei dragi mie, eu ce-o sa ma fac singur? Mi-e greu, foarte greu sa ma imprietenesc cu cineva. Pana cunosti o anumita persoana dureaza ani buni sau toata viata. Eu ii vreau langa mine doar pe cei pe care-i iubesc, atat. Nu vreau mai mult. Totusi ma simt, uneori, exclus din viata persoanelor dragi mie. Fiecare cu viata sa, cu iubirea sa, fiecare e pe primul loc in inima si sufletul altei persoane. Numai eu sunt pe locul doi sau pe niciun loc in inima nimanui. Nu ma simt implinit cu sufletul. As plange la stele daca as putea vorbi cu ele. Dar nimeni si nimic nu ma aude. Pun capul pe perna si incerc sa adorm. Adorm cu teama ca acele ganduri negative vor navali asupra mea, nelasandu-mi sufletul sa se linisteasca macar o secunda. Ca sa ma mai linistesc putin ascult muzica sau incep sa-mi fac poze chiar daca ma critic pe mine insumi, zicandu-mi ca sunt urat. Ma amagesc singur, spunandu-mi ca poate voi fi si eu frumos si apreciat mai mult. Ma simt inferior si de nefolos comunitatii. Nu sunt bun de nimic. Nu am har, calitati sau talente. Cat de mult as vrea sa nu ma mai simt dat la o parte. Uneori am si simt nevoia de a face poze cu cineva drag. Dar din pacate nu vrea. De fapt multa lume nu vrea sa faca poze cu mine, pentru ca le e rusine cu mine. Si mie mi-ar fi rusine de mine si m-as refuza sa fac poze cu mine insami. Sigur voi muri in singuratate cu vise desarte asternute in sufletul meu ca o patura invechita de trecerea anilor. Imi vin in minte tot felul de ganduri mai ciudate care nu ma lasa sa vad, sa simt viata mai frumoasa. Totul se da peste cap. Vad viata ca pe un razboi si simt numai suferinta in suflet. Viata merge mai departe pana la capat. Viata este testul nostru. Al meu este cel mai dureros. Pentru mine. Doar pentru mine. Costiin (tutulica)
Vreau sa te privesc in ochi fara teama de esec. Nu vreau sa fiu pe locul doi in inima ta sau sa stai departe de mine. Am trecut prin astfel de momente si nu mai vreau o astfel de experienta. Reda-mi sperantele, increderea si fericirea prin care sa-mi risipesc norii negrii ai singuratattii, al neincrederii in mine si a celor din jur. Reda-mi zambetul de altadata care a fost sters incetul cu incetul de persoana pe care o credeam parte din viata mea. Dar a stiut sa ma faca sa regret si sa sufar ori de cate ori a avut ocazia. Noaptea priveam spre stele si plangeam de dor, iar iubirea mea dormea langa altcineva. Nu-i pasa de mine. Te rog pe tine ca tu sa nu reprovoci durerea ce-am acumulat-o in timp. Imi doresc sa ramai aproape de mine. Sa-ti simt parfumul trupului tau fierbinte care, sper, mi-ar provoca ,,amnezia'' de-a uita iubirea care mai mult m-a ranit. Daca tu m-ai iubi cu adevarat te-as cuprinde cu tot sufletul meu si te-as rasfata cum stiu eu mai bine. Mi-as dori ca si tu sa ma iubesti cu adevarat. Anumite persoane m-au uitat. Simt ca toti si toate ma vor uita lasandu-ma pe drumul pustiu al vietii. Singur doar cu mine. Dar stiu ca poate vei veni tu in viata mea, sa ma sustii sa nu ma innec in lacrimi amare.
Te-as saruta pe tot trupul tau arzator de placeri patimase. Iar tu cu respiratia ta agitata mi-ai trezi dorinta inflacarata de-a musca din fructul oprit cu pofta de odinioara. Hai vino peste mine si ,,imbraca-ma'' cu mangaieri si ,,inveleste-ma'' cu o ,,ploaie'' de saruturi ce ard inima in mine. Te-as iubi cu adevarat fara regrete, daca si tu m-ai iubi la fel.